Meniul principal
Prima pagina
Contact
Echipa
Calendar competitional
Ramuri/Sectii sportive
Karate traditional
Despre noi
Galerie foto
Galerie video
alpinism
Despre noi
Galerie foto
Galerie video
Ecvestre/Echitatie
Despre noi
Galerie foto
Galerie video
Dans majorete
Despre noi
Galerie foto
Galerie video
...
Poza aleatorie
Vizite pe pagina
mod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_counter
mod_vvisit_counterAzi1
mod_vvisit_counterIeri24
mod_vvisit_counterSaptamana asta117
mod_vvisit_counterTotal98659
Google search



Google link change


Despre noi - ecvestre/echitatie

"Popular" - echitaţia este definiţia pentru călăria corectă a unui cal.

Aceasta se face astfel: aşezat în șaua de călărie, cu picioarele corect aşezate de o parte şi de alta a şeii de călărie, cu genunchii uşor flexaţi şi bine fixaţi de pulpanele şeii de călărie, cu pingeaua tălpilor bine fixată în scăriţe şi călcâiele uşor coborâte, ţinând dalogii corect în mâini pentru a avea un contact uşor cu gura calului, spatele drept (corect arcuit), bazinul uşor spre înainte, pieptul scos, privirea spre înainte, atent la mediul înconjurător dar sensibil la potenţialul şi resursele calului.

 

Localnicii pasionaţi de plimbări ecvestre, sunt bineveniţi la Baza Hipică din Aghireş (la numai 6 km de Zalău) unde copii şi adulţii pot beneficia de cursuri iniţiere călărie, cursuri echitaţie, agrement, plimbări cu trăsura pentru mire şi mireasă, trasee de anduranţă, activităţi de agrement în mijlocul naturii.

 

Despre caii şi poneii de aici se poate spune că sunt inteligenţi, graţioşi şi plini de energie, dar şi prietenoşi şi uşor de stăpânit de către călăreţi.

 

La Herghelia “LA BĂTRÂNU” din Aghireş, aşa cum este denumită, veţi găsi un număr de 16 cai, dintre care: ponei de Shetland, cai rasa Pinto, Cal de sport românesc, Huţul (o rasă importantă pentru că îşi are originea în ţară, fiind deci o realizare importantă pentru naţiune) şi Trăpaş românesc.

 

Recomandări pentru începători:

Pentru cei care nu au încă un echipament de călărie, este recomandat să poarte la primele lecţii de călărie un pantalon lejer, ca şi mobilitate coxofemurală, dar nu pantaloni de trening sau materiale lucioase care aluneca. Sunt buni jeanşii. De încălţat adidas sau ghete care ţin glezna bine.

Protecţie pentru cap şi mănuşi vă punem noi la dispoziţie

                                                          


 

- Petrece un timp privind caii în libertate, pentru a putea înţelege mai bine ierarhia lor socială şi modul în care îşi folosesc limbajul (atât verbal cât şi nonverbal) pentru a comunica între ei.

- Ia în considerare întotdeauna instinctele primare ale calului tău: noi credem că este un lucru foarte simplu să-i ridici piciorul, dar pentru el este o problemă imensă să renunţe astfel la posibilitatea să de a fugi, şi făcând asta arată că are foarte multă încredere în tine. De aceea să nu subestimezi niciodată bunăvoinţa calului, ci să fii mulţumit cu ce face şi cât de mult face pentru tine.

- Să acţionezi cu încredere când eşti cu caii: învaţă să-ţi foloseşti limbajul corporal pentru a putea transmite un mesaj corect calului.

- Ai grijă să nu-i dai calului impresia că te subordonezi: poţi fi pasiv, dar dacă eşti submisiv unii cai vor profita de aceasta şi vor ajunge să controleze total situaţia. Acest lucru ţi-ar crea o mulţime de probleme: ţine minte că trebuie să acţionezi ca membru dominant al grupului.

- Ceea ce poate fi considerat ca personalitate a calului include trei componente: caracteristici înnăscute, comportament "învăţat" şi temperament. Aşa numitele caracteristici înnăscute derivă din structura genetică a calului. Comportamentul "învăţat" este legat de influenţă a) mamei sale b) a grupului c) a mediului d) a oamenilor. Temperamentul este cantitatea de energie cu care acţionează. Când cumperi un cal asigură-te că personalitatea lui este compatibilă cu a ta: mulţi oameni îşi cumpără cai prea temperamentali, ceea ce îi copleşeşte.

 

Caii au un sistem de comunicare foarte bun şi transmit, vocal şi prin limbajul corporal, informaţii despre tot felul de lucruri. Nechezatul şi sforăitul poartă o serie de mesaje vocale iar poziţia corpului exprima starea emoţională a calului. Modul în care îşi ţine coada, botul, nasul, urechile şi picioarele indică sentimentele calului. Prin recunoaşterea acestor semnale putem începe să înţelegem starea sufletească a calului.

Pe când noi am putea să învăţăm multe lucruri care să ne ajute să descifrăm limbajul corporal al calului, el este deja capabil să-l înţeleagă pe al nostru. De exemplu când o persoană este încordată, acest lucru se manifestă de obicei prin mişcări rigide, smucite, pe care calul le percepe imediat că o indicaţie că ceva nu este în regulă. Dacă el considera că omul respectiv este un lider, şi sesizează că liderul este în mod evident îngrijorat, anxietatea să vă creşte. Din această cauză un călăreţ înspăimântat nu poate determina un cal să sară chiar peste un obstacol mic.

Caii învaţă să înţeleagă câteva cuvinte ale noastre - se opresc, pornesc, merg la trap şi aşa mai departe, la comandă, dar noi, cu inteligenţa noastră pe care o considerăm superioară, facem prea puţin efort să învăţăm limbajul lor. De foarte multă vreme caii comunică între ei într-un limbaj universal, aşa că un cal de ţară din Anglia poate fi dus în Rusia şi toţi caii de acolo vor fi în stare să-l înţeleagă. Noi, oamenii, nu am putea trece un astfel de test lingvistic!

Într-un cuvânt, un cal este un cal - nu se pretează la snobismul pe care îl impunem noi! Astfel un pur sânge va sta de vorbă cu plăcere cu un Shetland deşi stăpânii acestora s-ar putea să nu se agreeze! Limbajul ecvin este acelaşi pentru toate rasele, culorile şi tipurile, şi singurele bariere în înţelegerea lui de către călăreţi şi proprietari sunt cele pe care le impunem noi. Aşa că lasă-ţi la o parte mândria şi egoismul şi porneşte într-o călătorie incredibilă.

Ţi-ai dat seama din această scurtă privire de ansamblu ca posesia, antrenarea şi călăritul unui cal constituie o ocupaţie complexă, solicitanta. Investeşte timp în calul tău: petrece cât de mult timp poţi cu el, bucură-te de el atât atunci când eşti călare cât şi de jos, dă-ţi osteneala să te uiţi la el când este liber şi să-i studiezi comportamentul, şi astfel vei putea să asamblezi multiplele faţete care alcătuiesc întreaga imagine a caracterului său individual. Caii au o vedere foarte bună şi adesea reacţionează la lucruri pe care călăreţii sau îngrijitorii lor nu le pot vedea.

 

CĂI DE COMUNICARE

Oamenilor care nu au căi - şi chiar multora dintre cei care au - le vine greu să 'citeasca' un cal. Ei nu reuşesc nici să vadă şi cu atât mai puţin să interpreteze expresia feţei, modul în care ochii şi urechile lui ne spun ceva, încordarea sau relaxarea corpului şi indiciile dispoziţiei în care se afla, aşa cum sunt exprimate prin poziţia cozii. De fapt chiar şi chemările vocale ale calului sunt ignorate sau greşit înţelese.

Pentru a realiza un parteneriat real cu calul tău este esenţial să înveţi să comunici cu el: să înveţi să asculţi, să vezi, să înţelegi. Aşa cum se poate că oamenii să-şi exteriorizeze sentimentele reale fără să vrea, şi caii, prin limbajul corporal şi prin sunete pot să ne indice clar starea lor emoţională. Optzeci la sută din sistemul de comunicare al calului este non-vocal, dar să vedem mai întâi ce apeluri şi sunete foloseşte şi cum să distingem fiecare tip.

 

Exprimări vocale:

Nechezatul

Nechezatul este apelul general de recunoaştere său contact. Caii au timbru individual aşa că îşi pot recunoaşte prietenii şi tovarăşii după nechezat aşa cum recunoaştem noi vocea unui prieten la telefon. Putem să nu vorbim cu cineva luni de zile şi totuşi îi recunoaştem vocea, iar la cai se întâmplă la fel.

Gândeşte-te cu ce ocazie nechează calul tău: poate atunci când este dus într-un grajd unde nu sunt alţi cai; când îl dai jos din maşină la un concurs, dacă un prieten este îndepărtat din raza lui vizuală. Observă şi felul în care îşi ridică capul când nechează, pentru a-şi folosi cât mai bine gâtul, aşa cum un cântăreţ adopta o anumită postura când încearcă să ia notele cele mai de sus.

Ascută şi caracterul şi tonul nechezatului: sunetul scos de un armăsar excitat este diferit de cel al unui animal care este tulburat, de exemplu o iapă care şi-a pierdut din vedere mânzul.

 

 

 

Nechezat scurt

Uneori nechezatul este mai scurt şi mai încet, cel mai plăcut, foarte delicat şi matern, fiind cel al unei iepe care vorbeşte cu mânzul. Acest tip de nechezat este folosit între caii care sunt prieteni, sau pentru a saluta un om considerat prieten, iar armăsarul are în vocabular un nechezat de curtare foarte special.

Fă-ţi timp să te uiţi la caii aflaţi în libertate pe păşune şi în felul acesta poţi să înveţi cum funcţionează societatea ecvină. Vei vedea o mulţime de lupte "în joacă", în special între tineri. Dacă are loc o confruntare serioasă, vei vedea ameninţări, în diferite grade de gravitate, înainte de a se produce vreun contact fizic.

Un parteneriat cu calul tău, care îl face să aibă încredere în tine în orice situaţie, îţi dă multă satisfacţie; dar poate fi şi salvator de vieţi. Dacă se produce un incendiu poate că va trebui să-l scoţi din grajd punându-i ceva pe cap ca să nu vadă, iar dacă acceptă cu plăcere să te asculte se pot economisi secunde vitale.

 

Ţipătul

Ţipătul este un sunet familiar, în special dacă ai o iapă căreia îi place să flirteze - în compania cailor o să auzi o mulţime de ţipete, adesea însoţite de lovituri cu picioarele din faţă. O întâlnire între cai străini - masculi sau femele - poate duce la reacţii similare. Ţipetele constituie o parte importantă a ceremonialului de curtare între o iapă şi un armăsar, indicând starea de excitaţie.

Ţipătul poate fi utilizat ca un avertisment sau în cazul unor resentimente. De exemplu o iapă cu mânz va ţipa la alta iapa pentru ca s-o ţină departe de mânzul ei. Dar acesta nu va fi singurul semn, ci va fi însoţit de urechi culcate pe spate şi de legănarea crupei înspre "intrusa".

 

Sforăitul

Mulţi călăreţi şi-au putut vedea calul sforăind la un "monstru", care poate fi un semn de circulaţie, un om cu o umbrelă sau alt lucru ciudat. Unii cai sunt speriaţi cu adevărat, pe când alţii sunt bine dispuşi şi vor să se joace pretinzând că sunt îngrijoraţi, sforăiturile înspăimântate având rolul de a spori efectul. Vederea porcilor şi mirosul lor produc adesea acest tip de comportament. În libertate, armăsarii sforăie când se provoacă unul pe altul. În oricare dintre aceste împrejurări, calul adopta de obicei o poziţie caracteristică, cu capul şi coada în sus, şi este foarte atent, gata să fugă de "monstru" dacă acesta se dovedeşte cu adevărat periculos.

 

Gemetele

Alte sunete produse de cal sunt gemetele: de exemplu unii cai gem când fac un efort mare (eventual o săritură). O iapă care fata geme adesea, ca şi un cal care are o colică sau care se ridică de jos.

 

LIMBAJUL CORPORAL

În continuare vom analiza diferitele părţi ale corpului unui cal şi vom vedea ce mesaje pot să transmită; nu uitaţi însă că cel mai important indiciu cu privire la starea calului este oferit de aspectul său de ansamblu. De exemplu un cal lăsat în libertate reacţionează în mod specific când se sperie de ceva, tot corpul lui şi felul în care se mişca exprimând clar o stare de excitaţie: gâtul se arcuieşte, îşi ridică capul şi coada, îşi ridică urechile, toţi muşchii ies în evidenţă şi păşeşte ridicând mult picioarele. Ceilalţi cai, văzând această atitudine, devin şi ei agitaţi iar în sălbăticie această poziţie de "alarmă" îi alertează pe ceilalţi membrii ai grupului de pericol.

Pe de altă parte, un cal care moţăie sau care este bolnav prezintă o cu totul altă imagine: ţine capul şi gâtul în jos, coada lăsată, unul dintre picioarele din spate poate fi în repaus şi nu există niciun semn de agitaţie în întreaga sa alură.

Armăsarii şi iepele adoptă posturi caracteristice în decursul ceremonialului de curtare, în acelaşi timp recurgând la mirosit şi atingeri.

 

Coadă

Coada ridicată indica agitaţie, în timp ce coadă lăsată în jos este un semn de teamă şi supunere. Caii speriaţi sau anxioşi elimina mai frecvent fecale; anxietatea extremă se poate manifesta chiar prin diaree. De curând am luat de la un prieten un cal tânăr. Acesta mai fusese transportat înainte cu camionul de două ori fără să aibă vreo experienţă neplăcută, şi a intrat cu plăcere în camionul meu după ce a mirosit rampa vreo cinci minute şi a fost lăsat să acţioneze în ritmul lui. Totuşi în acest scurt interval a produs patru grămăjoare de bălegar!

Când îţi observi calul, urmăreşte modul în care îşi ţine coada: de exemplu, când îşi salută prietenii, o ridică puţin faţă de poziţia normală, când este somnoros o are lăsată în jos, dar nu cu aspectul de "băgată dedesubt" caracteristic pentru un cal înspăimântat.

 

Urechile

Calul are mai multe perechi de muşchi la fiecare ureche, ceea ce o face deosebit de mobilă. Când este speriat său vede ceva la distanţă ambele urechi sunt ridicate şi îndreptate înainte. Dacă o ureche este îndreptată în faţă şi alta în spate, înseamnă că îşi împarte atenţia, iar ambele urechi lăsate denotă o lipsă de atenţie.

Supunerea poate fi arătată prin lăsarea urechilor pe spate, total sau parţial, această poziţie putând indica şi somnolenţă. Caii temători ţin urechile spre spate, iar urechile culcate de tot pe spate denotă spaimă sau furie. Deoarece poziţia urechilor poate uneori semnifica două lucruri diferite (de exemplu urechile lăsate parţial spre spate), trebuie luate în considerare şi celelalte semnale transmise de cal.

 

Botul

Unul dintre cele mai clare semnale este cel transmis de mânjii care îşi deschid şi închid botul într-o succesiune de mişcări de apucare, cu buzele răsfrânte şi dinţii la vedere. Acest lucru le arătă celorlalţi cai intenţia de supunere; mânjii pot să se comporte astfel şi în raport cu oamenii sau cu orice alte obiecte de mari dimensiuni. Pe măsură ce cresc acest tip de reacţie dispare, dar vârsta până la care se menţine depinde de curajul fiecăruia.

Un alt semnal distinctiv pe care majoritatea oamenilor l-au întâlnit este postura Flehmen, cu botul ridicat în sus şi buza superioară răsfrânta, scoţând la iveală dinţii. Armăsarii procedează frecvent aşa atunci când simt mirosul urinei unei iepe în călduri, dar şi alţi cai folosesc acest semnal fără legătură cu sexul, dacă miros sau gusta ceva neaşteptat.

La caii somnoroşi adesea buza de jos este relaxată, lăsată în jos, pe când caii neliniştiţi, tulburaţi sau derutaţi au botul crispat, strâns.

Caii implicaţi în toaletarea reciprocă îşi întind buza de sus, folosind-o ca pe un instrument de curăţat, şi fac acelaşi lucru când scormonesc în găleata cu furaje sau în buzunarele cuiva după hrană.

 

Mişcări ale capului şi gâtului

Observarea cailor la păscut este o metodă care poate să-ţi dezvăluie diferitele tipuri de comportament şi de comunicare. Prietenii se izbesc uşor cu corpul unul de altul, ca un preludiu al toaletării, tot aşa cum adesea calul se loveşte de stăpânul său pentru a-i capta atenţia. Aceste mişcări sunt foarte lente şi delicate, pe când o lovitură cu capul este mai agresivă şi adesea este însoţită de culcarea urechilor şi deschiderea botului, ca o ameninţate de muşcătura. Aceste gesturi pot fi folosite de calul care nu vrea să intri în grajdul lui.

Caii care se sperie pot să-şi arunce capul spre spate. Îşi scutură capul cu putere ca să scape de ceva ce îi supăra, ca o muscă sau o ciupitură. Calul poate să-şi legene mult capul şi gâtul, mai ales dacă este sensibil la atingerea pe aceste zone.

Uneori caii îşi lăsa gâtul în jos, cu capul şi gâtul întins, legănându-şi capul dintr-o parte în alta. Armăsarii adoptă această poziţie, şi în acelaşi timp îşi ridică mult picioarele în mers, când dau târcoale iepelor.

 

Mişcări ale picioarelor

Caii care se întâlnesc pentru prima oară adesea nechează ascuţit şi lovesc cu piciorul din faţă: această reacţie vrea să fie un avertisment pentru a nu fi prea familiar.

Râcâitul cu copita este modul în care calul investighează diferite lucruri. Astfel un mânz tânăr, urcat pentru prima oară într-un camion, va testa rampa acestuia râcâind-o cu copita şi mirosind-o. Dar această mişcare are şi o utilitate practică, de exemplu poate sparge gheaţa de la adăpătoare sau îndepărtează zăpada de pe iarbă. Poate să indice frustrare sau furie.

Introducerea unui cal nou într-un grup trebuie făcută cu grijă. Astfel de întâlniri sunt adesea însoţite de ţipete şi izbituri cu piciorul din faţă.

 

CUM SĂ ÎNŢELEGI COMPORTAMENTUL CALULUI

Ţi-ai pus vreodată problemă de ce toţi caii sunt la început bănuitori când se apropie de apă sau de un teren nou pe care nu l-au verificat? De ce nu le plac umbrele de pe şosea, sau marcajele cu linii albe, sau podurile care sună a gol? Iar dacă ai căzut pe jos, cum se explica efortul extraordinar pe care îl face calul pentru a evita să te calce? De ce nu suportă să vadă un furtun pe jos sau orice altceva pe lângă picioare?

În sălbăticie calul supravieţuieşte pentru că se salvează prin fugă, iar ca să facă acest lucru picioarele sale trebuie să fie în siguranţă. Dacă nu, viaţa lui este în pericol, de aceea mânjii sunt deja în picioare la o oră după naştere. De aceea prima lor grijă este să nu rişte să-şi vatăme picioarele călcând pe ceva neverificat. Dacă însă vede că ceilalţi membri ai grupului merg pe acolo în siguranţă, îi va urmă fără ezitare. De aceea caii urmează pe cel care îi conduce intrând în apă, sărind peste obstacole, urcându-se în camioane etc. Dacă cel care îl călăreşte, şi care este considerat lider, intra primul în apă, de obicei calul îl va urma.

Pentru o fiinţă a cărei principala apărare este fugă, cea mai proastă situaţie ar trebui să fie închiderea într-un spaţiu limitat, fără posibilitatea de a fugi de duşmani. Chiar dacă caii domestici au învăţat să accepte să stea închişi în grajd, ei prefera totuşi libertatea: dacă au de ales, de obicei vor sta afară pe orice vreme fără să utilizeze adăposturile aflate în apropiere. Este important să înţelegem claustrofobia cailor, pentru că aceasta le afectează atitudinea faţă de închiderea în grajd şi transportul cu camioane şi trailere. Caii sunt ţinuţi în grajd în primul rând pentru că este convenabil pentru noi, şi sunt transportaţi de colo colo, la concursuri şi expoziţii, pentru plăcerea noastră. Dar făcând acest lucru, ar trebui măcar să le asigurăm un grajd luminos, aerisit, spaţios, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru camion, iar pe de altă parte să avem grijă să aibă acces la păşune zilnic cât de mult se poate, ca să se joace şi să se relaxeze.

 

CUM TE POŢI JUCA CU CALUL TĂU

Lasă-ţi calul în libertate (dar protejat) de mai multe ori pe săptămână. Încearcă apoi să stabileşti unele raporturi ludice sub forma unui antrenament în libertate: să-şi urmeze stăpânul în orice direcţie răspunzând indicaţiilor verbale, să facă reverenţe, să se aşeze, să se îndepărteze de tine şi să revină la comandă. Fă toate acestea ca amuzament: recompensează calul, felicită-l atunci când înţelege. Dacă nu respecta regulă, arată-i asta, dar fără să-l pedepseşti, este doar un joc!

În momentul în care calul nu mai este interesat de joc, întrerupe şedinţa. Noţiunea de distracţie este fundamentală.

Atenţie la rutină şi plictiseala! Fiecare perioadă de lucru în decursul unei şedinţe trebuie să fie scurtă (maximum 10 minute) şi întreruptă de momente de destindere şi recreere. Aveţi grijă că şedinţa de lucru să nu fie o corvoadă pentru cal. Atunci el se va bucura când vă vede şi va fi dispus să înveţe!

Un alt lucru care nu le convine cailor este să fie legaţi: din nou motivul este programarea lor instinctivă, nevoia lor de a fi în stare să fugă de pericol. Totuşi caii domestici accepta să fie ţinuţi în frâu.

Comunicarea include şi atingere: parteneriatul cu calul trebuie să se bazeze şi pe numeroase recompense sub formă de uşoare bătăi cu palma. De obicei caii îşi dau seama dacă eşti mulţumit de ei sau nu.

 

CUM SĂ TE ÎNŢELEGI CU CALUL ÎN STILUL LUI

Când lucrezi cu un cal trebuie să-i arăţi ca tu eşti membrul dominant al grupului, însă nu obţii mare lucru dacă vrei să foloseşti forţa în acest scop, deoarece calul nu apreciază prea mult această metodă: chiar dacă la început cedează, de la un anumit punct se va opune cu forţa şi într-o astfel de confruntare în mod inevitabil omul va pierde. Însă calul reacţionează bine la propriul său limbaj, aşa că dacă foloseşti limbajul corporal ecvin poţi să arăţi ca tu eşti forţă dominantă în grup.

Trebuie să contracarăm forţă superioară a căilor prin intelectul nostru: datorită psihologiei putem comunica cu calul la un nivel mult mai profund şi frumuseţea este ca orice cal ne va înţelege.

Prin limbaj corporal, dacă adopţi o postură agresivă, prezentându-te ca fiind mare sub aspect fizic (pur şi simplu privind în sus, privind calul în ochi şi ţinând braţele depărtate pentru a da impresia că ai un corp mai mare) calul va înţelege semnalul şi te va considera un agresor, tratându-te cu respect. Încearcă această manevră pe câmp şi vezi cum va reacţiona animalul.

Dacă însă eviţi contactul vizual, îţi laşi capul în jos şi îţi rotunjeşti umerii, atunci adopţi o postură pasivă (în ochii calului) şi de aceea non-agresiva. Nu uita că orice grup de cai are o ierarhie, unii dintre căi fiind mai dominanţi şi mai bătăuşi decât ceilalţi.

Conştientizarea posturii şi a semnalelor pe care le emiţi are o importanţă vitală când lucrezi cu caii, şi îndeosebi cu cei care ar putea profita de un îngrijitor cu mai puţină încredere în sine. Trebuie să acţionezi cu încredere şi să te arăţi hotărât, chiar dacă te simţi nesigur, şi orice ai face să nu te arăţi vreodată ezitant, pentru că în felul acesta induci calului un sentiment de îngrijorare. De exemplu dacă nu reuşeşti să te îndrepţi hotărât spre un obstacol, nesiguranţa ta se va transmite calului, care se va opri - este normal că dacă tu nu ai încredere cu privire la săritură (deşi tu ştii ce este de partea cealaltă a obstacolului) calul nu poate să aibă el încredere pentru amândoi.

Ţine minte că animalul trebuie să reacţioneze la acţiunile tale, niciodată nu trebuie să reacţionezi tu la cal, iar dacă se întâmplă asta înseamnă că el a preluat controlul. Acest lucru este valabil atât pentru manipularea calului cât şi pentru călărit. Ai încredere: prin contact vizual şi limbaj corporal solicita atenţia calului. Fă-l să aibă încredere în tine fiind hotărât în ceea ce faci dar cu mişcări lente şi calculate atunci când lucrezi cu calul. Fi răbdător dar ferm şi ţine minte că vocea ta poate fi un instrument puternic, că poţi să potoleşti, să calmezi, să dojeneşti sau să motivezi un cal numai prin tonul vocii tale.

 

            Cele mai cunoscute râse de cai sunt: Akhal Teke, Ardenez, Cal de sport românesc, Falabella, Frizian, Furioso North-Star, Gidran, Hanoveran, Huţul, Lipiţan, Nonius, Percheron, Ponei de Shetland, Pur Sânge Arab, Pur Sânge Englez, Selle Francais, Semigreu Românesc, Shagya Arab, Trakehner, Trăpaş Românesc.

 

                                                                                                                         Sandu Prodan